„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 30 iunie 2007

Invitaţie de participare iulie 2007



Dragi iubitori de haiku,


Astăzi vă invităm să participaţi la concursul kukai al lunii iulie. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.

Luna aceasta, tema concursului vă sugerează doar un subiect: dogoare. Va trebui să trimiteţi poeme care să se refere într-un fel sau altul la subiectul propus. Nu sînteţi obligaţi să folosiţi cuvîntul dogoare, ci doar tema pe care el o semnifică. Nu vi se cere nici să luaţi cuvîntul respectiv ca o sugestie sezonală, puteţi scrie un haiku cu orice referinţă sezonală sau fără vreuna.

Fiecare participant va trimite un singur haiku, respectînd în compunerea lui tematica anunţată, numai pe adresa concursului – soimana@yahoo.com. Dacă se vor trimite din greşeală două poeme, îl vom lua în consideraţie doar pe primul. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.

Termenele concursului sînt:

• primirea poemelor pînă la 14 iulie ora 24 (a României),
• votarea pînă la 21 iulie aceeaşi oră,
• anunţarea rezultatelor pînă la 27 iulie.

Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:

soimana@yahoo.com

Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.

Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate.

Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.

Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.

Corneliu Traian Atanasiu
Magdalena Dale
Maria Tirenescu
Cristina Rusu

*



Cei care sînt la începuturi şi doresc o informaţie minimă despre haiku,
pot găsi ceea ce îşi doresc în


Biblioteca poeziei nipone

joi, 28 iunie 2007

ÎN MARGINEA ACELUIAŞI CONCURS DIN IUNIE

Pustietăţi prietenoase

Adesea, haiku-ul evocă simţămîntul vastei izolări în singurătate. O singurătate a lucrurilor vechi, părăsite, decrepite, a căror vremelnicie este deja evidentă şi în faţa căreia spiritul comtemplativ încearcă o tristeţe delicată şi regretul pentru tot ce se pierde iremediabil şi pe veci.

Există însă în această copleşitoare nostalgie şi o recunoaştere a condiţiei umane, la fel de expusă vicisitudinilor ca toate cele ale firii, şi o împăcare, o consimţire la această despuiere, la sărăcia funciară a omului faţă-n faţă cu ceea ce nu poate fi evitat: bătrîneţea, boala şi neputinţa. Căci această ciudată însingurare devine un fel de împuternicire spirituală, de uşurinţă, de capacitate de a comunica paradoxal cu toate lucrurile umile şi neînsemnate şi de a le înţelege misterul şi poezia.

În faţa patinei ce atinge lucrurile acestei lumi, haijinul simte astfel un gen de adîncă durere cosmică pentru diformitate, urîţenie, lipsă, pentru incompletitudinea omului şi a naturii. Este genul de consimţire la o suferinţă generoasă dincolo de hotarele eului individual, aceea care poate găsi calea către o mulţumire frugală dar implozivă care este fericirea.

Wabi-sabi sînt cele două valori estetice care se împletesc în această simţire complexă, intim acordată pe struna cea mai subtilă a lumii.

Poemul lui Ion Untaru, aflat pe locul trei în concursul lunii iunie:

prin gardul rupt
o casă părăsită
şi cireşul uscat

mi se pare cel mai reuşit în a surprinde o stare de fermecătoare dezolare. Este în formularea sa nepretenţioasă o invitaţie familiară, necăutată, de a pătrunde cu privirea, fără nici o efracţie, prin gardul rupt, în universul trist al lucrurilor abandonate. În locul de unde oamenii şi viaţa s-au retras şi unde doar pustiul se instalează treptat.

Spunerea este austeră, abia articulată, incapabilă să se ridice la nivelul unei frazări. E mai mult un mod de a arăta către ceva, de a ispiti căutătură cititorului să încadreze în ruptura gardului toată jalea unei lumi. Acolo unde au fost rosturi şi viaţă, este acum numai o casă nelocuită şi aprope sigur năruită, surpată, povîrnită. Cuvîntul părăsită îi spovedeşte tot destinul, nimeni nu o mai are în grijă şi nimănui nu-i mai e de folos. Din tot cea fost a mai rămas ruina.




Cu o ştiinţă remarcabilă a dozării, firescul degradării e plasat la sfîrşit ca o încununare a prăpădului. Absenţa omului, deteriorarea şi sălbăticirea locului nu-şi găsesc apogeul decît contaminînd şi natura. Unde te-ai fi aşteptat la o invazie glorioasă a ierburilor şi bălăriilor, la obişnuita revanşă a naturii care escaladează ruinele şi le ascunde, privirea se opreşte pe eşecul absolut, pe capitularea necondiţionată a vieţii:

şi cireşul uscat.

Dar, la urma urmei, cireşul făcea parte şi el din universul antropic şi era normal să sucombe şi el odată cu rosturile omului. Totuşi acest şi, care poate fi citit neutru, ca o simplă juxtapunere modestă şi resemnată, lipsită de accent, mi se pare că ascunde o anume sugestie de tensiune surdinizată – pînă şi...

Gânduri despre concursul de haiku al lunii iunie

Textul de mai jos aparţine lui Dan Florică şi a fost postat iniţial pe ROMANIAN HAIKU. Cu îngăduinţa dînsului, l-am postat şi aici. Genul de comentarii pe care le face dînsul sînt, cred, extrem de valoroase pentru cei ce vor să înveţe să scrie dar şi să guste haiku-ul.


*

Fantă de lumină
printre doua cireşe-
răsărit de soare

Acest haiku a surprins pe mulţi dintre noi prin ineditul imaginii şi a obţinut, pe drept, premiul întâi. Zece dintre noi l-au votat cu cîte 1 sau 2 puncte. Nu a primit nici un vot de trei puncte, de acest privilegiu bucurându-se un singur haiku, cel al colegului Ion Untaru, situat pe un meritoriu loc trei: “Prin gardul rupt/ o casă părăsită/ şi cireşul uscat”, doldora impregnat cu spirit mushin.

Să vezi o astfel de imagine nu este la îndemâna oricui. Bănuiesc că nu este un produs al gândirii autoarei, ci pur şi simplu o fulgerare trăită a unei anume realităţii, observată la momentul oportun. Trebuie să fi locuit la ţară sau cel puţin la periferia oraşului pentru a avea în zestrea de imagini a vieţii, aşa ceva. In cireşul în pârg sau foarte aproape de el se poate observa acea fantă de lumină, provenită de la un răsărit de soare. Şi nu lumina albă a zilei este cred ceeea ce vede autoarea ci roşul aprins al soarelui care face saltul în abia începutul zilei de cireşar.

Valoarea estetică niponă – hosomi – este aceea care îşi pune amprenta în intregime asupra micropoemului în cauză şi determină frumuseţea şi unicitatea lui. Si totuşi putem surprinde şi un contrast greu sesizabil ţinând de insignifienţa fantei de lumină în inventarul naturii şi măreţia oricărui răsărit de soare, de astă dată constrâns să se producă printr-un spaţiu infim. De vină: momentul zilei şi locul în care e observat, frumuseţea zorilor din sufletul nostru dar mai ales al autoarei care ni l-a revelat, nouă tuturor.



Despre trei haiku-uri între care există o legătură vizibilă

1.Cireşe în pârg –
privind printre zăbrele
ochi trişti de copil

2.Cireşe coapte –
pruncul întinde mâna
spre sânul mamei

3.Pomul din vecini –
privesc lung pe fereastră
cireşele-n pârg

Cei trei autori par să fi fost pe aceeaşi lungime de undă. Micropoemele lor conţin o anume tensiune creată de dorinţa firească de a savura, în premieră sau nu, mult dorita cireaşă de mai, întâia între fructelor sezonului fructifer, abia deschis. Zăbrelele sunt o stavilă de netrecut pentru copilul cu ochi trişti, pomul din vecini, în calitatea lui de cireş, e privit lung de doritorul care nu-l poate aborda fără oprelişti. În inconştienţa lui pruncul de la sânul mamei, nici nu le doreşte: pentru el cireşele coapte nu au nici o valoare în faţa sânului matern.

Cele trei poeme sunt construite, precum se vede, pe tehnica contrastului. Nu e suficient să vrei, să vezi, trebuie să şi ai acces la ceea ce doreşti pentru ca satisfacţia gustativă să devină realitate. Fericit în această situaţie este numai pruncul care, neştiindu-le, neavându-le, netrebuindu-i, nu doreşte decât raiul de la sânul mamei lui.

Spiritul mushin specific haiku-ului clasic este prezent în cele trei haiku-uri: vizibil în cele numerotate cu nr.1 şi 3, mai puţin vizibil în cel cu nr. 2. In primul micropoem zăbrelele împiedică pe copil să ajungă la cireşe. Pentru adultul din micropoemul nr. 3 e suficient ca pomul fructifer în pârgă să se afle în vecini şi astfel, afectat, să privească lung prin fereastră, până când... nu ştim. In micropoemul nr. 2, pruncul refuză (indirect) cireşele coapte, nu-l interesează, pentru el deocamdată contează doar sânul mamei lui, mai dulce ca o cireaşă.


Şi acum pentru Maria…

Stoluri de grauri
ciugulind cireşele-
aplauze în zori

Ai redat în acest haiku o imagine des întâlnită în grădinile noastre, de cum se coc cireşele. Şi nu numai ele. Fămânzii de grauri, nu numai pe vreme de secetă, ne vămuiesc din greu fructele de cum încep să capete gust. Ai exprimat aici o părere de rău şi o atitudine ce nu poate decât să amâne un deznodământ nedorit: trec cireşele, trufandalele primăverii, din care se înfruptă cu lăcomie mai mult graurii, lăsând şi pentru noi puţinul cu care suntem nemulţumiţi. Negativitatea micropoemului este evidentă. Şi deci, spiritul mushin e prezent din plin. Poemul este reuşit şi merita mai mult la vot. În special pentru aplauzele din zori cu care capată un farmec deosebit. Nemaîntâlnit. La început te intrebi ce vrea să spuna autoarea cu aceste aplauze aiurea... Gândind apoi mai adânc, îţi dai seama că prin acele aplauze, bravii de grauri sunt invitaţi să plece undeva de unde să nu se mai întoarcă. Chiar dacă nu aplauze merită, ci cu totul altceva.
Dar te intreb Maria tu nu i-ai aplaudat? Şi atunci de ce nu spui:
aplaud în zori. Ar suna mai interesant. Ai intra în contrast prin unicitatea ta cu pluralitatea graurilor. Haiku-ul ar câştiga în estetica lui.

Şi apoi, din simplu observator al realităţii ai deveni cocreator al ei. Sper să fii de acord.



Şi acum despre fineţea observaţiei dintr-un haiku nepremiat

Vară albastră-
cerul se oglindeşte
într-o cireasă

Mi-a plăcut acest haiku aparţinând tânărului poet, şi nu numai, Petre Flueraşu.

Cel puţin pentru mine, în acest micropoem (pentru a nu tot repeta la infinit, haiku) are valenţe deosebite prin fineţea şi unicitatea observaţiei. Cerul l-am tot întâlnit reflectat în bobul de rouă, de exemplu, dar într-o cireaşă încă nu. Dar nu o cireaşă oarecare, ci una coaptă în care bogăţia culorii din faptul coacerii o face capabilă să reflecte cerul în toată frumuseţea albăstrimii lui. Un fapt banal exprimat printr-o nebanalitate.

Cannonica pereche etern–efemer este frumos încoronată în această exprimare estetică. Eternul, reprezentat de cer, se întâlneşte cu efemerul sub forma cireşei, ca fruct. Existenţă trecătoare, de numai o săptămână, două, în care avem bucuria să degustăm cerul prin ceea ce legile lui ne îngăduie să savurăm pe pământ.

Dar acest efemer, cu toată slăbiciunea lui, are o mare calitate: aceea de a reflecta cerul de care e indestructibil legat, cît timp cât respectăm legile Universului pe calea căutării fericirii şi a înţelepciuni, benefice tuturor.

Imi exprim pe această cale rugămintea ca premiul al doilea ce nu mi-a fost oferit încă, constând în cartea, JAPONIA NECUNOSCUTĂ să fie oferit acestui tânăr extrem de merituos. Dacă nu ca premiu, măcar ca menţiune.



Alte precizări privind concursul de haiku din iunie

Colegul nostru Anghel Pop are bucuria unui premiu doi cu haiku-ul : “Prin iarba ‘naltă / o cireaşă zdrobită – / de ce taci, suflet?”. Calitatea haiku-ului se observă, cum s-ar zice, din prima. Versul trei este acela care îi dă stălucire şi prin care luăm cunoştinţă de utilizarea valorii estetice shiori, care se traduce prin simpatie.

În versurile unu şi doi întâlnim două efemerităţi de durate diferite: iarba ‘naltă şi cireaşa zdrobită. Iarba înaltă, neatinsă, viguroasă am spune, are încă şanse să supravieţuiască, cireaşa însă, aşa zdrobită, e pe punctul de aş fi încheiat rostul ei în lume, nu mai are nicio şansă. Deşi prin succesiunea insurmontabilă a ciclurilor vieţii ea mai are un cuvânt de spus. Măcar într-un poem.

Situaţia ierbii nu-l emoţionează pe poet. Numind-o buruiană, am putea înţelege lesne acest lucru. Dar nici biata cireaşă zdrobită, din neatenţia cuiva sau poate chiar a lui, nu pare să-l mişte pe autor dintu-nceput. Numai că în versul trei întâlnim un regret, acela că o minunată cireaşă, un fruct încântător al naturii în care noi continuăm să trăim ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, este pur şi simplu făcută zob, aruncată în colb şi sfărîmată... Şi autorul o simpatizează în ciuda neînsemnătăţii sale şi a duratei sale de o clipă. Conştientizăm astfel, împreună cu autorul, că astfel de neatenţii aparent neglijabile, devin cândva atât de mari încât ne este ameninţată viaţa pe pământ. In locul cireşei, ar putea fi o vietate, pe cale de dispariţie. Schimbând puţin raporturile, ai putea fi chiar tu sub un bombardament inconştient provocat de minţi îmbătate de putere, de ură şi inconştienţă.

Haiku-ul este un veteran al sugestiei şi prin asta este şi foarte actual cu toată vechimea lui de secole. Din puţinul care ne-a fost oferit de autor prin micropoem mi-au fost sugerate gândurile de mai sus.

Dumneavoastră ce vă spune acest haiku?

luni, 25 iunie 2007

Aproape analiză a unui haiku

Am trimis la kukai haiku-ul următor:

Stoluri de grauri
ciugulind cireşele –
aplauze în zori

Am observat, de la distanţă, ceea ce se întâmplă în grădinile de pe strada mea. De dimineaţă, vin stoluri de grauri. La unul dintre cireşii de mai. Fac un zgomot enervant. Iese vecina şi bate cu un lemn într-o tigaie.
Graurii zboară, deranjaţi. Stolul coboară pe cireşul nostru. Iese bunica şi strigă, dar graurii nu se sinchisesc. Batem din palme. Nu ca la un spectacol deosebit de emoţionant, ci cu speranţa că îi deranjăm pe grauri. Şi graurii zboară la alt cireş.
Încerc o analiză a haiku-ului. Sper să mă completaţi.

Dan Mitruţ scrie, referindu-se la cerinţele unui haiku, în „Exerciţii de universalitate”:
„Structura interioară în trei trepte; referire la ceva (Ce?) în timp (Când?) şi în spaţiu (Unde?). Ecuaţia se poate simplifica la Ce/Cand? sau Ce/Unde?.”
Haiku-ul propus răspunde la întrebările ce?/când?
Kigo: cireşe
Kireji: după al doilea vers
Sabi: Versul nu scânteiază. Este acoperit. Acest aspect natural, discret.
Karumi: Limbajul e simplu. Haiku-ul este o meditaţie asupra sorţii omului în universul mic şi mare, alături de celelalte vieţuitoare, plante, în mijlocul fenomenelor, aşa cum se specifică în acelaşi articol la care m-am referit mai sus.
Un singur verb, la modul gerunziu. Predomină substantivele.
Stabilitatea, liniştea este ciugulirea cireşelor. Accidentul subit şi limitat în timp, adesea un fapt banal, aplauzele, de fapt, lovirea palmelor care seamănă cu aplauzele.
Surprinde realitatea.
Regula silabelor 5-7-5 nu este respectată, ultimul vers având 6 silabe. Am ales această formă tocmai pentru firescul exprimării. Dacă scriam aplauze-n zori, suna împiedicat.

REZULTATELE ROMANIAN KUKAI IUNIE 2007

ROMANIAN KUKAI IUNIE 2007
-------------------------------------------------------
Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna IUNIE 2007,
pentru care cuvîntul kigo a fost cireaşă.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.


FELICITĂRI CÎŞTIGĂTOAREI:

Cristina Rusu

Şi tuturor participanţilor!







Locul I – 16 puncte

22.
fantă de lumină
printre două cireşe -
răsărit de soare

Cristina Rusu (064 = 16)

Locul II – 14 puncte

1.
prin iarba ’naltă
o cireaşă zdrobită –
de ce taci, suflet?

Anghel Pop (143 = 14)

23.
cireşe în pârg -
privind printre zăbrele
ochi trişti de copil

Valeria (046 = 14)

Locul III – 13 puncte

4.
Fluturi în horă
Lângă coliba de lut –
Cireşe-amare

Florinel (037 = 13)

9.
prin gardul rupt
o casa parasita
si ciresul uscat

Ion untaru (126 = 13)

Locul IV – 12 puncte

12.
vară albastră –
cerul se oglindeşte
într-o cireaşă

Flueraşu Petre (044 = 12)

Locul V – 8 puncte

19.
Copilarie:
Snoave si clatite cu
Gust de cireasa.

Alesya (024 = 8)

Locul VI – 7 puncte

3.
Pomul din vecini-
prin fereastră privesc lung
cireşele-n pârg

Florică Dan (023 = 7)

Locul VII – 5 puncte

11.
Cireşe coapte –
pruncul întinde mâna
spre sânul mamei

Eduard Ţară (013 = 5)

Locul VIII – 4 puncte

5.
Cu cireşe-n sân -
Oare aşa grăbite-s
Toate fetele ?

Elia David (012 = 4)

20.
dimineţi de mai –
cireaşa e prea crudă –
samurai luptând.

Dorin Ştefan (012 = 4)

Locul IX – 3 puncte

21.
Stoluri de grauri
ciugulind cireşele –
aplauze în zori

Maria Tirenescu (011 = 3)

14.
cautand sa vad
la ce e bun sfarsitul -
gem de cirese...

Dragos Tsuku (003 = 3)

7.
flamuri pictate
pietre-n miez de cireaşă –
trec samuraii...

dana stefan (003 = 3)

Locul X – 2 puncte


2.
crăpat şi cerul,
printre valuri: caloian.
cireşul e gol.

Anişoara iordache (002 = 2)

8.
hotul de copil
fura cirese din pom -
sar, latrand, cainii.

Adina A. Enăchescu (002 = 2)

15.
un coş cu fructe -
în cireaşa zemuind
viermele

katherina keller (010 = 2)

17.
Copilă,vezi cum
Cireaşa se visează,
Sub părul tău blond ?

Doina Bogdan Wurm (010 = 2)

18.
Mireasma de tei
In soarele cald m-asez
Mananc cirese

Vraja Andreea (002 = 2)

Locul XI – 1 punct

6.
Pun coapte, roşii
Cireşe ca podoabă –
Cercei la urechi.

Mariana Tănase

13.
Coapte dar scumpe
S-au trecut ciresele-
Trai pe viermisori!

Victoria Chiţoveanu

16.
După furtună
Cireşele strivite
Plâng lacrimi roşii.

Gabriela Marcian

Niciun punct


10.
rosu zdrobit de
bucuria gustului –
cirese coapte

Tereza

vineri, 15 iunie 2007

INVITAŢIE LA VOT - IUNIE 2007

IUNIE 2007 – ETAPA VOTĂRII

Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE

Dacă aţi trimis măcar un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.

Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 iunie ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi următoarea formulă:

TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 iunie. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.


*



1.
prin iarba ’naltă
o cireaşă zdrobită –
de ce taci, suflet?

2.
crăpat şi cerul,
printre valuri: caloian.
cireşul e gol.

3.
Pomul din vecini-
prin fereastră privesc lung
cireşele-n pârg

4.
Fluturi în horă
Lângă coliba de lut –
Cireşe-amare

5.
Cu cireşe-n sân -
Oare aşa grăbite-s
Toate fetele ?

6.
Pun coapte, roşii
Cireşe ca podoabă –
Cercei la urechi.

7.
flamuri pictate
pietre-n miez de cireaşă –
trec samuraii...

8.
hotul de copil
fura cirese din pom -
sar, latrand, cainii.

9.
prin gardul rupt
o casa parasita
si ciresul uscat

10.
rosu zdrobit de
bucuria gustului –
cirese coapte

11.
Cireşe coapte –
pruncul întinde mâna
spre sânul mamei

12.
vară albastră –
cerul se oglindeşte
într-o cireaşă

13.
Coapte dar scumpe
S-au trecut ciresele-
Trai pe viermisori!

14.
cautand sa vad
la ce e bun sfarsitul -
gem de cirese...

15.
un coş cu fructe -
în cireaşa zemuind
viermele

16.
După furtună
Cireşele strivite
Plâng lacrimi roşii.

17.
Copilă,vezi cum
Cireaşa se visează,
Sub părul tău blond ?

18.
Mireasma de tei
In soarele cald m-asez
Mananc cirese

19.
Copilarie:
Snoave si clatite cu
Gust de cireasa.

20.
dimineţi de mai –
cireaşa e prea crudă –
samurai luptând.

21.
Stoluri de grauri
ciugulind cireşele –
aplauze în zori

22.
fantă de lumină
printre două cireşe -
răsărit de soare

23.
cireşe în pârg -
privind printre zăbrele
ochi trişti de copil

miercuri, 13 iunie 2007

OGLINDIRI - PREMII ŞI PREMIAŢI


Un club al celor ce scriu poezie de sorginte niponă e musai să aibă şi o vitrină cu trofee. Şi, cum de-a lungul vremii autorii români au participat la concursuri internaţionale şi au obţinut distincţii demne de laudă, se cuvine ca ele să fie consemnate şi expuse pentru a fi vizibile pentru toţi vizitatorii.

Această idee ne-a îndemnat să adăugăm încă un site constelaţiei noastre, un alt blog pe care l-am numit OGLINIDIRI. Oglinidiri este un nume care spune multe despre felul de a fi al haiku-ului, poem în care, modest, se află faţă-n faţă două oglinzi, realitatea lumii şi a omului, cu o reverberaţie infinită. Oglinda respectivă este însă şi una a reuşitelor autorilor, dar şi a unor poeme cu adevărat reuşite, de excepţie, care pot servi de model celor ce se iniţiază în această artă subtilă. Poemele premiate sînt cu adevărat creaţii valoroase, memorabile.

Prezentăm deocamdată în OGLINDIRI două feluri de pagini: rezultate ale concursurilor interne şi premiile obţinute de autori. Concursurile sînt prezente cu premiile şi menţiunile pe care le-au acordat la o anume ediţie, autorii cu toate premiile pe care le-au obţinut de-a lungul vremii (pentru cei cea au obţinut prea multe distincţii am pus mai multe pagini).

În pagina principală este prezentă doar o singură postare pentru ca încărcarea şi rularea ei, fiind vorba de imagini, să fie lejeră. Dar se poate accesa cu uşurinţă din Ce găsiţi aici (arhiva blogului) orice pagină doriţi.

Aşteptăm ca şi alţi premiaţi să ne trimită poemele lor specificînd unde şi cînd le-au obţinut.

Mulţumim celor care ne-au ajutat să dăm un look mai prezentabil site-ului: Hermin Abramovitch, Călin Ioan Acu, Andreea.

vineri, 8 iunie 2007

Un proiect care merită continuat

Cu PRIMĂVARĂ TÎRZIE, lansat în aprilie, am deschis seria unor site-uri sezonale menite a colecţiona creaţiile autorilor români în spiritul poeziei nipone. Experienţa acestei prime încercări ne-a încurajat să continuăm cu o vară de neuitat, lansat la 1 iunie.

La primul site de acest gen, am avut 9 autori care au contribuit cu postările lor, acestea fiind în număr total de 61.
Cei nouă au fost: Corneliu Traian Atanasiu, Magdalena Dale, Maria Tirenescu, Cristina Rusu, Anişoara Iordache, Victoria Chiţovan, Mariana Tănase, Gabriela Marcian şi Carmen Maria Visalon (care însă n-a postat nimic).

Au fost prezente creaţii din mai toate speciile de gen: haiku, haiga, haibun, tanka, tanrenga, rengay. Cine doreşte să consulte un autor sau o specie le poate găsi grupate la una din etichetele din listă.

Mulţumim participanţilor şi îi aşteptăm, mai mulţi şi mai prolifici, pe noul site al verii.

luni, 4 iunie 2007

Imaginile au sosit întîi

Între 1 şi 3 iunie s-a desfăşurat la Constanţa Primul Congres Internaţional de Haiku. Pînă la o prezentare detaliată a evenimentelor, iată cîteva imagini care o preced grăitor.

Prima zi în sala hotelului Parc




Maestrul şi discipolul sub semnul investirii



Valentin Nicoliţov prezentînd antologia revistei bucureştene Haiku




Cornelia Atanasiu vorbind despre shinto la Planetarium



Un grup de participanţi în curtea liceului Brătescu