„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 9 mai 2007

Primii paşi

Am descoperit haiku-ul pe site-ul www.poezie.ro. prin postările Mariei Tirenescu. Mi-a plăcut mult felul în care poemele sale surprind clipa şi am încercat să mă apropii de lirica de inspiraţie niponă.. Maria, mi-a fost de un real ajutor, pentru că mi-a oferit informaţii preţioase legate de haiku.

M-am înscris în Societatea Română de Haiku şi am început să frecventez cenaclul lunar din cadrul societăţii. Am învăţat mult din discuţiile care se poartă în şedinţele cenaclului şi datorez mult colegilor de acolo.

În vara anului 2006 am aflat de la domnul Moldovan, preşedintele SRH, de o antologie americană de poeme tanka „Fire Pearls”. Dânsul m-a sfătuit să încerc să trimit poeme pentru a fi publicată. Am fost foarte sceptică. În acest context, domnul Moldovan mi-a sugerat să-i fac un cont de e-mail domnului Vasile Smărăndescu ca să pot trimite şi poemele dânsului. Domnul Smărăndescu fiind o autoritate în domeniu, avea şanse infinit mai mari decât mine să fie publicat în antologia „Fire Pearls”. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit un e-mail din partea editorului Mr. M. Kei că mi-a fost acceptat un poem. Domnul Smărăndescu a fost antologat cu două poeme. Simultan cu acceptarea mea în antologie, am fost înscrisă pe un site, „Tanka Fields”, moderat de proprietarul şi editorul manager de la Simply Haiku - Robert Wilson. Site-ul însumează 50 de membri. Este un site care funcţionează prin e-mail. Se postează poeme şi după ce ele sunt aprobate de editor se trimit prin e-mail către toţi cei înscrişi. Se fac comentarii ca pe oricare alt site, doar că totul se desfăşoară prin e-mail. După o perioadă de timp, m-a impresionat în mod deosebit un poem tanka scris de Shotetsu, postat pe site de Robert Wilson. Pentru că se referea la subiectul meu preferat - marea, am îndrăznit să postez un poem ca un fel de răspuns. Robert Wilson a zis că îi place şi mă invită să mai postez şi alte poeme. Deoarece nu eram sigură dacă nu cumva postarea pe acest site se consideră totuşi publicare, nu am mai postat niciun alt poem. Ştiam că la toate concursurile sau revistele, pentru a fi acceptate poemele, prima condiţie este ca poemele respective să nu fi fost publicate în altă parte. În acelaşi timp m-am înscris pe site-uri străine şi am început să postez în special haiku-uri inspirate de pozele site-urilor respective. Primind reacţii pozitive, încet, încet am prins curaj. În corespondenţa cu străinii eram întrebată ce cărţi am scris. Datorită acestui lucru cu timpul mi s-a conturat ideea de a scoate o carte cu toate poemele tanka scrise între timp. Aşa a apărut „Perle de rouă / Dew pearls”.

Haiku-ul este un poem mai auster, te îngrădeşte mai mult în exprimare, din această cauză am scris mai mult poeme tanka. Dar, nu am abandonat haiku-ul. Am continuat să scriu încercând să-i „prind” spiritul. Uneori am reuşit, alteori nu. Totuşi în ultima perioadă am avut o mare bucurie legată de haiku. Poetul şi directorul „Asociaţiei internaţionale de Haiku” – Ban’ya Natuishi mi-a selecţionat şi publicat trei poeme haiku în revista japoneză „Ginyu”.

Am scris şi câteva haibun-uri. Între timp am descoperit poemul în lanţ. Încerc să-i descifrez tainele cu atât mai mult cu cât acest lucru mă ajută şi în scrierea poemelor haiku.

Pentru mine lirica de inspiraţie niponă a devenit un modus vivendi.

Un comentariu:

Maria Tirenescu spunea...

Magdalena, de la o vreme devenim mai sentimentali... Ne amintim cu drag şi plăcere de cei care ne-au călăuzit paşii în descoperirea şi învăţarea unor lucruri despre a căror existenţă nu ştiam. Într-un fel, simţim că ne urmăresc de undeva, din umbră, şi nu vrem să-i dezamăgim.

Eşti o persoană sensibilă şi, în acelaşi timp, ambiţioasă. Îţi urez să scrii bine şi să publici în cât mai multe locuri! Peste tot va scrie : poet român. Asta contează cel mai mult.

Cu prietenie, Maria